Sfântul Mucenic Sava de la Buzău – Mărturisitor al credinței în Dacia romană

În calendarul liturgic al Bisericii Ortodoxe, ziua de 12 aprilie este închinată pomenirii unui vrednic mărturisitor al credinței creștine din veacul al IV-lea: Sfântul Mucenic Sava de la Buzău, cunoscut și sub numele de Sava Gotul sau Sava Martirul. Acesta este un martir al Bisericii primare din spațiul daco-roman, devenind, prin jertfa sa, una dintre cele mai timpurii mărturii ale sfințeniei strămoșilor noștri.

Sfântul Sava s-a născut în jurul anului 334, într-o comunitate de creștini goți așezată în zona actualului județ Buzău, pe valea râului Mousaios (Buzău). Aceste teritorii se aflau la granița Imperiului Roman, într-o zonă de interferență culturală și religioasă între lumea latină și neamurile migratoare. Deși nu avem informații precise despre familia sa, izvoarele istorice atestă că a fost crescut întru dreapta credință de o comunitate creștină vie, păstorită de episcopul Bretanion și, ulterior, de alți ierarhi devotați, semn că părinții săi aparțineau aceluiași nucleu credincios.

Perioada în care a trăit Sfântul Sava a fost una marcată de intense frământări politice și religioase. După retragerea aureliană (271 d.Hr.), provincia Dacia fusese părăsită de administrația romană, dar viața creștină nu a încetat să se manifeste. Dimpotrivă, Evanghelia a fost propovăduită în continuare în aceste ținuturi. În același timp, goții, deși păgâni în majoritate, erau receptivi la influențele creștine, iar unii dintre ei au primit credința în Hristos.

Însă, sub conducerea regelui got Athanaric, s-au declanșat persecuții împotriva creștinilor, în dorința de a păstra unitatea tribală și de a respinge influențele străine, considerate distructive. Această prigoană s-a intensificat în jurul anului 372, când au fost căutați și pedepsiți toți cei care nu participau la jertfele păgâne și la cultul idolilor.

Sfântul Sava s-a distins prin statornicia în credință și refuzul categoric de a se lepăda de Hristos. Deși era cunoscut ca un om blând și smerit, el nu s-a temut să își mărturisească public credința, fapt care l-a adus în atenția autorităților locale. A fost arestat împreună cu preotul Sansalas și, în ciuda torturilor la care a fost supus, nu a cedat.

Potrivit relatărilor istoricului Sozomen și ale scrisorii episcopului Bretanion din Tomis către Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Sava a fost martirizat în noaptea de 11 spre 12 aprilie, anul 372. A fost legat de o bârnă de lemn și aruncat în apele râului Mousaios, primind astfel cununa muceniciei.

Trupul său a fost recuperat de creștini și păstrat cu evlavie. În urma intervenției episcopului Bretanion, moaștele Sfântului Sava au fost trimise în Capadocia, la cererea Sfântului Vasile cel Mare, care s-a arătat profund impresionat de jertfa tânărului got. Acest fapt demonstrează atât legătura dintre Biserica din Dacia și cea din Răsărit, cât și recunoașterea sfințeniei Sfântului Sava în întreaga Biserică Ortodoxă.

Deși tânăr și fără un rol administrativ în ierarhia bisericească, Sfântul Sava de la Buzău este un model desăvârșit de credință vie și mărturisitoare. Jertfa sa este o mărturie a existenței creștinismului daco-roman într-o perioadă de criză și incertitudine politică. Prin moartea sa martirică, el a consolidat identitatea spirituală a creștinilor din nordul Dunării și a oferit un exemplu viu de fidelitate față de Hristos.

Mărturia despre el a circulat atât în Occident, cât și în Orient, fiind pomenit în martirologii și sinaxare bizantine și latine. Astfel, aportul său se extinde dincolo de granițele Bisericii locale, devenind un simbol al unității și comuniunii dintre Bisericile Ortodoxe surori.

Sfântul Mucenic Sava de la Buzău rămâne o lumină nestinsă în istoria creștinismului românesc. Prin jertfa sa, el ne învață că fidelitatea față de Hristos este mai presus de viața însăși. Pentru noi, cei de astăzi, el este un îndemn viu la mărturisirea credinței în ciuda tuturor obstacolelor. Cinstirea lui în Biserica Ortodoxă Română nu este doar un act de pietate, ci și o reafirmare a continuității noastre spirituale în Hristos.